După cum probabil deja ați observat, posturile TV transmit în principal reclame, întrerupte din ce în ce mai rar de fragmente de filme, documentare etc. Constat că reclamele au devenit vehicule de infestare a publicului cu modele de gândire și de comportament de înaltă nocivitate și contagiozitate. Iată câteva exemple recente:
- Două personaje sunt așezate față în față la o masă dintr-un fast food, unul dintre acestea străduindu-se a convinge pe celălalt de meritele unui nou tip de sandwich, cu bacon. Este folosit un întreg arsenal de analogii: este ca și cum mergi la schi și găsești pârtia liberă, este ca și cum este Crăciunul și ninge, este ca și cum faci scuba diving și dai peste un banc de pești, etc., etc. Pentru “autenticitate”, ambii parteneri de discuție vorbesc cu gura plină, plescăie, înghit, molfăie cuvintele. Dar această evidentă căutare a “autenticității” transmite implicit ideea că așa este normal, că așa face toată lumea, că acest stil de a mânca este OK.
- Într-un call center un operator explică unei cliente că nu poate să îi deblocheze contul înainte ca aceasta să plătească datoria. Discuția este tensionată și operatorul o informează pe clientă că dacă aceasta nu ar mai țipa, s-ar putea înțelege mai bine. Apare în cadru un curier care aduce o comandă de mâncare. Operatorul îi face semn să se apropie și o informează pe clientă că tocmai a venit domnul director, care nu poate să discute cu ea, dar se va ocupa personal să rezolve problema. După lansarea minciunii și încheierea convorbirii, omul începe să mănânce, iar la intrebarea unei colege dacă deja a luat pauza de masă, furnizează răspunsul antologic “Pentru că merit!”
- Un locatar la bloc se plânge de inundație vecinului de deasupra care și-a amenajat o piscină în apartament. Acesta, cu vocabularul și tonul specific unui interlop, îl îndeamnă să fie mulțumit că vecinul in apartamentul de sub el nu a făcut acolo foc de tabără și încheie scurt discuția cu cuvintele “Hai, pa!”. Reclama este pentru o companie de asigurări.