Să facem o scurtă întoarcere în trecut: înaintea celui de al doilea război mondial, URSS negocia și cu Germania și cu Anglia și Franța, pentru a obține cel mai bun târg pentru câștiguri teritoriale. Cu Hitler a convenit să facă jumătate-jumătate Polonia și să primească mână liberă cu România. Stalin ar fi dorit Moldova până la Carpați și de asemenea, Dobrogea. Cu Anglia și Franța discuta obținerea în cazul unui conflict a dreptului de trecere cu trupele prin România (și știm ce înseamnă asta pentru Rusia – că odată intrați nu vor mai pleca niciodată).
În final a obținut cel mai bun deal cu Hitler, chiar dacă acesta nu a fost de acord cu Moldova până la Carpați și cu Dobrogea.
Acum să facem un exercițiu de imaginație. Să presupunem că între ambițiile lui Hitler și URSS s-ar fi aflat o Polonie puternică, prietenă cu Rusia și chiar sprijinită militar de aceasta și de asemenea, o Românie puternică, prietenă cu Rusia și chiar sprijinită militar de aceasta. Oare Hitler ar mai fi atacat Polonia și apoi Rusia? Oare mareșalul Antonescu ar fi ordonat trecerea Prutului împreună cu trupele germane? Oare ar mai fi murit milioane de ruși în al doilea război mondial?
Să ne mai apropiem de prezent. Dacă după iarna lui 1989 guvernul URSS ar fi anunțat că întoarce o pagină nouă în relațiile cu Romania, că începe discuțiile pentru înapoierea tezaurului României și pentru eliminarea consecințelor pactului Ribbentrop-Molotov, că sprijină aspirațiile de reunificare a țării cu Moldova, dacă ar fi încurajat un acord comercial cuprinzător și reciproc avantajos între cele două țări, oare România s-ar mai fi zbătut și ar fi făcut sacrificii dureroase pentru a fi membru al UE și NATO? Ar mai fi fost azi trupe și tehnică militară NATO pe teritoriul României?
Să mai facem un pas către prezent. Modul în care Ucraina respectă drepturile minorităților ar fi pus Rusia, România, Ungaria, Polonia, poate și alte țări în aceeași tabără. Oare dacă Rusia ar fi lucrat împreună cu aceste țări pentru ca UE să solicite respectarea acestor drepturi, nu s-ar fi putut ajunge la sancțiuni ale UE ca o alternativă la soluțiile militare preferate de Rusia și suferințele pe care le îndură și vorbitorii de limbă rusă din Ucraina, nu doar ucrainienii?
Cred că pentru Rusia ar fi fost extrem de simplu să fie înconjurată de prieteni, dacă s-ar fi comportat cu vecinii ca un prieten, sau ca un frate mai mare. Rusia, din păcate, a preferat să se comporte ca derbedeul din curte școlii care terorizează pe cei mai mici și le fură pachetul de mâncare și banii de buzunar.