Am observat cum tot mapamondul, începând cu guvernele țărilor partenere în NATO și UE, au urmărit cu sufletul la gură discursul lui Putin cu prilejul festivităților organizate în 9 mai. Reacțiile la discurs au constat mai ales în încercări de a citi printre rânduri și a căuta indicii privind viitoare acțiuni inițiate de acesta. Nu am observat, din păcate, nici o încercare de demonta minciuna grosolană repetată obsesiv de propagandă privind rolul decisiv al Rusiei în victoria asupra Germaniei, Japoniei și Italiei.
M-aș fi așteptat ca cineva să fi adus în atenția publicului o serie de cifre ca următoarele: ce numere de combatanți, tancuri, avioane de vânătoare, bombardament și transport, tunuri, vehicule de transport terestru, nave de luptă au mobilizat Germania, dar și aliații săi, Japonia și Italia? Ce cantități de muniție, tunuri, tancuri, avioane, combustibil, materii prime și alimente au pus SUA și Marea Britanie la dispoziția Rusiei și cu ce preț în oameni și nave de transport și de escortă? M-aș fi așteptat ca cineva să fi readus în atenția publicului faptul că trupele americane au așteptat patru zile la margine Berlinului sosirea trupelor sovietice, care să atace orașul și să planteze steagul rusesc pe palatul Cancelariei.
M-aș fi așteptat ca cineva să fi readus în atenția publicului faptul că înainte de începerea războiului mondial și chiar o perioadă după începerea acestuia, Germania și URSS au fost cei mai buni prieteni. La fel ca doi spărgători prieteni de șpriț, au făcut planuri ce lovituri vor da împreună (ex. Polonia) și ce lovituri vor da pe cont propriu (ex. Cehoslovacia, Franța, Finlanda, Moldova, etc.). URSS a ajutat chiar Germania să testeze în stepele sale ultimele modele de scule de intrare prin efracție, respectiv noile tancuri și avioane care au fost construite cu încălcarea prevederilor tratatului de la Versailles.
M-aș fi așteptat ca cineva să fi readus în atenția publicului faptul că în timp ce bandiții mergeau la cârciumă cot la cot, fiecare făcea în secret planuri de a-l ataca pe celălalt și a-i lua prada, Hitler făcând primul mișcarea pentru care Stalin mai avea nevoie de câteva luni de pregătire.
Întrebarea încă mai dramatică este următoarea: această lipsă de reacție este datorată necunoașterii istoriei de către liderii pentru care cunoașterea istoriei era un must, prostiei sau succesului lui Putin în instalarea unor lideri senili, șantajabili sau aflați pe statul de plata al afacerilor sale petroliere?